- cauciucá
- vb. (sil. ca-u-ciu-), ind. prez. 1 sg. cauciuchéz, 3 sg. şi pl. cauciucheázã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
cauciucá
Look at other dictionaries:
cauciuca — CAUCIUCÁ, cauciuchez, vb. I. tranz. A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc un obiect (mai ales o ţesătură textilă). [pr.: ca u ] – Din cauciuc. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cauciucá vb. (sil. ca u ciu ), ind … Dicționar Român
cauciucare — CAUCIUCÁRE, cauciucări, s.f. Acţiunea de a cauciuca şi rezultatul ei. [pr.: ca u ] – v. cauciuca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cauciucáre s. f. (sil. ca u ciu ), g. d. art. cauciucării; pl. cauciucări Trimis de siveco, 10.08.200 … Dicționar Român
cauciucat — CAUCIUCÁT, Ă, cauciucaţi, te, adj. Acoperit sau impregnat cu cauciuc. [pr.: ca u ] – v. cauciuca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CAUCIUCÁ//T cauciucattă (cauciucatţi, cauciucatte) Care este acoperit cu cauciuc. [Sil. ca u ciu ] /v … Dicționar Român
cauciuc — CAUCIÚC, (2) cauciucuri, s.n. 1. Produs industrial, elastic şi rezistent, fabricat din latexul unor arbori tropicali sau obţinut pe cale sintetică, utilizat la confecţionarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor, etc. 2. Anvelopă… … Dicționar Român
